Scuze ca deschid un subiect nou, sper ca nu deranjez. Am urmatoarea situatie: un studio foto primeste o comanda de la un client pentru a filma si realiza materiale despre un eveniment. Studioul (persoana de la studio ) filmeaza, fotografiaza etc, apoi trimite totul la o alta firma specializata, care realizeaza materialele, si le trimite la studioul in cauza. Si acum: firma factureaza studioului (dau exemplu doar): albume foto - 3 buc. x n lei, pliante - 20 buc. x ... lei... ceva de genul asta. Studioul, mai departe, pune un adaos si vinde clientului, cu factura, fix la fel: albume foto - 3 buc. x ... lei, pliante - 20 buc. x .... lei.
Cum fac eu inregistrarile contabile? Pe ce conturi inregistrez albumele si pliantele de la furnizor si, implicit, vanzarea catre client? Daca o iau strict contabiliceste, e ca o marfa: cumpara albume, pune adaos, vinde albume. Cumpara pliante, vinde pliante, fara sa mai intervina asupra lor, sa le mai modifice in vreun fel. Dar studioul nu face comert, are cod CAEN pentru prestari de servicii foto.
Opțiunea 1: Tratarea produselor ca "Mărfuri"
Aceasta este o metodă directă și logică, în special dacă doriți să urmăriți foarte clar adaosul comercial aplicat produselor fizice.
Cum funcționează:
Achiziția: Când primiți factura de la firma specializată (furnizorul), înregistrați produsele (albume, pliante etc.) în contabilitate ca o intrare de marfă. Se folosește contul 371 "Mărfuri".
Exemplu înregistrare: 371 "Mărfuri" = 401 "Furnizori"
Vânzarea: Când facturați către clientul final, scoateți produsele din gestiune la prețul de achiziție și înregistrați venitul la prețul de vânzare.
Descărcarea gestiunii: 607 "Cheltuieli privind mărfurile" = 371 "Mărfuri"
Înregistrarea venitului: 4111 "Clienți" = 707 "Venituri din vânzarea mărfurilor"
Avantaje:
Claritate: Vedeți exact ce adaos comercial ați aplicat fiecărui produs fizic.
Simplitate: Este un mecanism contabil standard, ușor de urmărit pentru stocuri.
Corectitudine pe factură: Facturarea detaliată către client (3 albume x preț, 20 pliante x preț) corespunde exact cu structura de vânzare de marfă.
Dezavantaje:
Poate crea o imagine ușor distorsionată a activității principale. Activitatea de bază a studioului este una de prestări servicii (serviciul de fotografie/filmare), iar produsele fizice sunt, în esență, materializarea acestui serviciu.
Opțiunea 2: Tratarea întregului pachet ca "Prestare de Servicii"
Aceasta este, din punct de vedere conceptual, varianta mai elegantă și mai apropiată de realitatea economică a tranzacției. Întregul efort – de la filmare până la predarea albumului – este considerat un singur serviciu complex.
Cum funcționează:
Achiziția: Costul albumelor și pliantelor facturate de firma specializată nu se mai înregistrează ca marfă, ci ca o cheltuială directă aferentă serviciului prestat. Pot fi încadrate ca și cheltuieli cu materialele consumabile sau, mai corect, cheltuieli cu lucrările și serviciile executate de terți.
Exemplu înregistrare: 628 "Alte cheltuieli cu serviciile executate de terți" = 401 "Furnizori"
Vânzarea: Factura către clientul final poate avea o singură linie (sau câteva linii generale) care descrie serviciul complet.
Exemplu pe factură: "Servicii foto-video eveniment conform contract..." - valoare totală. Sau, dacă doriți detaliere: "Pachet servicii foto (include 3 albume)" și "Pachet servicii video (include montaj)".
Venitul se înregistrează integral în contul 704 "Venituri din servicii prestate".
Avantaje:
Reflectă realitatea: Activitatea principală a studioului este serviciul, nu comerțul cu albume. Acest lucru se aliniază mai bine cu codul CAEN principal al firmei (probabil 7420 - Activități fotografice).
Simplitate în facturare: Puteți emite o factură mai simplă către client, cu un preț total pentru pachetul de servicii, fără a detalia costul fiecărui element component (dacă contractual nu se cere acest lucru).
Imagine de ansamblu: Analiza profitabilității se face la nivel de proiect/serviciu, nu la nivel de produs fizic.
Dezavantaje:
Urmărirea adaosului pentru fiecare produs fizic în parte necesită un calcul separat, extracontabil.
Recomandare și Concluzie
Ambele metode sunt permise și funcționale. Alegerea depinde de modul în care doriți să vă structurați și să vă analizați afacerea.
Dacă activitatea de vânzare a produselor fizice este semnificativă și doriți să o tratați ca pe o linie de business distinctă (poate vindeți albume și separat de evenimente), atunci Opțiunea 1 (Marfă) este foarte potrivită.
Dacă produsele fizice sunt exclusiv rezultatul final al unui serviciu pe care îl oferiți (nu vindeți albume oricui, ci doar clienților pentru care ați prestat serviciul foto), atunci Opțiunea 2 (Serviciu Complet) este mai corectă din punct de vedere conceptual și contabil. Aceasta reflectă faptul că valoarea albumului nu stă doar în hârtia și coperta lui, ci în munca de creație (fotografia, editarea) pe care o conține.
Sfatul final: Discutați ambele variante cu contabilul dumneavoastră. Acesta vă cunoaște specificul firmei, istoricul și poate decide care metodă se aliniază cel mai bine cu politicile contabile ale companiei și cu raportările fiscale. Din practică, multe studiouri merg pe Opțiunea 2, deoarece simplifică procesul și se aliniază mai bine cu modelul de afaceri bazat pe servicii.
Tehnologia nu înlocuiește omul, dar omul care folosește tehnologia îl înlocuiește pe cel care nu o folosește.
Nu trebuie sa fii primul dar trebuie să fii cel mai bun!
) filmeaza, fotografiaza etc, apoi trimite totul la o alta firma specializata, care realizeaza materialele, si le trimite la studioul in cauza. Si acum: firma factureaza studioului (dau exemplu doar): albume foto - 3 buc. x n lei, pliante - 20 buc. x ... lei... ceva de genul asta. Studioul, mai departe, pune un adaos si vinde clientului, cu factura, fix la fel: albume foto - 3 buc. x ... lei, pliante - 20 buc. x .... lei.