Bună ziua,
Am o întrebare legată de TVA pentru o societate din România.
Dacă o firmă românească produce articole de îmbrăcăminte în România și ulterior transportă bunurile în Germania pentru a le vinde online, este obligată să factureze cu cota de TVA din Germania, chiar dacă în România este neplătitoare de TVA? În această situație se poate aplica sistemul OSS (One Stop Shop)?
De asemenea, transferul bunurilor din România în Germania este livrare intracomunitară în România și achiziție intracomunitară în germania și trebuie făcută autofactură?
Mulțumesc anticipat pentru răspunsuri!
Vânzări online în Germania - tratament TVA
Re: Vânzări online în Germania - tratament TVA
Din punct de vedere fiscal implică două concepte diferite: vânzarea la distanță și transferul de stocuri proprii în alt stat membru.
Iată o analiză detaliată a fiecărui punct:
1. Transferul bunurilor din România în Germania (Stocuri proprii)
Dacă firma transportă bunurile în Germania pentru a le depozita acolo (într-un depozit propriu sau prin servicii de tip Amazon FBA) înainte de a fi vândute, aceasta nu mai este o simplă "vânzare la distanță", ci un **transfer de bunuri proprii**.
Regula: În Codul Fiscal, acest transfer este asimilat unei Livrări Intracomunitare (LIC) în România și unei Achiziții Intracomunitare (AIC) în Germania.
Obligația de înregistrare: Chiar dacă în România firma este neplătitoare de TVA (pe regimul special de scutire pentru mici întreprinderi), pentru a efectua acest transfer legal, firma trebuie să obțină un cod de TVA pentru operațiuni intracomunitare (conform art. 317 din Codul Fiscal).
În Germania: Firma va fi obligată să se înregistreze în scopuri de TVA în Germania (să obțină un cod de TVA german), deoarece acolo are loc o Achiziție Intracomunitară și, ulterior, vânzări locale.
Autofactura: Da, firma trebuie să emită o autofactură pentru transferul bunurilor. Aceasta servește la justificarea mișcării stocului și la raportarea în Declarația 390 (VIES).
2. Cota de TVA aplicabilă și sistemul OSS
Aici trebuie făcută o distincție clară între unde se află marfa în momentul vânzării:
Varianta A: Marfa pleacă din depozitul din Germania către clientul german
Dacă bunurile sunt deja în Germania când clientul comandă:
Nu se poate folosi sistemul OSS pentru aceste vânzări. OSS se aplică doar pentru vânzările *cross-border* (dintr-un stat membru în altul).
Vânzarea este considerată o livrare locală în Germania.
Firma trebuie să factureze cu cota de TVA din Germania (19% sau 7% pentru anumite articole) și să plătească acest TVA direct către fiscul german (Finanzamt), prin codul de TVA obținut în Germania.
Varianta B: Marfa pleacă direct din România către clientul german (fără depozit în DE)
Doar în acest caz se aplică regulile de vânzare la distanță:
Dacă vânzările totale în UE (în afara României) sunt **sub pragul de 10.000 EUR/an**, firma poate factura fără TVA (ca neplătitor în RO).
Dacă se depășește pragul de 10.000 EUR, firma devine obligată să aplice cota de TVA din țara clientului. În acest moment, se poate înregistra în **sistemul OSS** în România pentru a declara și plăti simplificat TVA-ul către toate statele UE unde vinde.
Sinteză: Tabel de Obligații
Acțiune | Obligație Fiscală în România | Obligație Fiscală în Germania
Transfer marfă RO -> DE | Cod special de TVA (art. 317) + Autofactură | Înregistrare obligatorie în scopuri de TVA în Germania
Vânzare din stocul din DE | Raportare transfer în D390 | Facturare cu TVA de Germania + Declarații de TVA locale
Utilizare OSS | Doar dacă marfa pleacă din RO direct la client | Nu se aplică pentru stocuri aflate deja în Germania
Concluzie
Dacă firma alege să aibă stoc în Germania, statutul de neplătitor de TVA din România nu o scutește de obligațiile din Germania. Practic, prin simplul fapt că deține stoc în altă țară UE, firma este obligată să se comporte ca un plătitor de TVA pentru acele operațiuni.
Pașii ar fi:
1. Obținerea codului de TVA pentru operațiuni intracomunitare în România.
2. Contactarea unui consultant fiscal sau a unei firme de contabilitate din Germania pentru înregistrarea de TVA acolo.
3. Evaluarea costurilor de conformare (contabilitate în DE), care pot fi destul de mari pentru o firmă mică.
Iată o analiză detaliată a fiecărui punct:
1. Transferul bunurilor din România în Germania (Stocuri proprii)
Dacă firma transportă bunurile în Germania pentru a le depozita acolo (într-un depozit propriu sau prin servicii de tip Amazon FBA) înainte de a fi vândute, aceasta nu mai este o simplă "vânzare la distanță", ci un **transfer de bunuri proprii**.
Regula: În Codul Fiscal, acest transfer este asimilat unei Livrări Intracomunitare (LIC) în România și unei Achiziții Intracomunitare (AIC) în Germania.
Obligația de înregistrare: Chiar dacă în România firma este neplătitoare de TVA (pe regimul special de scutire pentru mici întreprinderi), pentru a efectua acest transfer legal, firma trebuie să obțină un cod de TVA pentru operațiuni intracomunitare (conform art. 317 din Codul Fiscal).
În Germania: Firma va fi obligată să se înregistreze în scopuri de TVA în Germania (să obțină un cod de TVA german), deoarece acolo are loc o Achiziție Intracomunitară și, ulterior, vânzări locale.
Autofactura: Da, firma trebuie să emită o autofactură pentru transferul bunurilor. Aceasta servește la justificarea mișcării stocului și la raportarea în Declarația 390 (VIES).
2. Cota de TVA aplicabilă și sistemul OSS
Aici trebuie făcută o distincție clară între unde se află marfa în momentul vânzării:
Varianta A: Marfa pleacă din depozitul din Germania către clientul german
Dacă bunurile sunt deja în Germania când clientul comandă:
Nu se poate folosi sistemul OSS pentru aceste vânzări. OSS se aplică doar pentru vânzările *cross-border* (dintr-un stat membru în altul).
Vânzarea este considerată o livrare locală în Germania.
Firma trebuie să factureze cu cota de TVA din Germania (19% sau 7% pentru anumite articole) și să plătească acest TVA direct către fiscul german (Finanzamt), prin codul de TVA obținut în Germania.
Varianta B: Marfa pleacă direct din România către clientul german (fără depozit în DE)
Doar în acest caz se aplică regulile de vânzare la distanță:
Dacă vânzările totale în UE (în afara României) sunt **sub pragul de 10.000 EUR/an**, firma poate factura fără TVA (ca neplătitor în RO).
Dacă se depășește pragul de 10.000 EUR, firma devine obligată să aplice cota de TVA din țara clientului. În acest moment, se poate înregistra în **sistemul OSS** în România pentru a declara și plăti simplificat TVA-ul către toate statele UE unde vinde.
Sinteză: Tabel de Obligații
Acțiune | Obligație Fiscală în România | Obligație Fiscală în Germania
Transfer marfă RO -> DE | Cod special de TVA (art. 317) + Autofactură | Înregistrare obligatorie în scopuri de TVA în Germania
Vânzare din stocul din DE | Raportare transfer în D390 | Facturare cu TVA de Germania + Declarații de TVA locale
Utilizare OSS | Doar dacă marfa pleacă din RO direct la client | Nu se aplică pentru stocuri aflate deja în Germania
Concluzie
Dacă firma alege să aibă stoc în Germania, statutul de neplătitor de TVA din România nu o scutește de obligațiile din Germania. Practic, prin simplul fapt că deține stoc în altă țară UE, firma este obligată să se comporte ca un plătitor de TVA pentru acele operațiuni.
Pașii ar fi:
1. Obținerea codului de TVA pentru operațiuni intracomunitare în România.
2. Contactarea unui consultant fiscal sau a unei firme de contabilitate din Germania pentru înregistrarea de TVA acolo.
3. Evaluarea costurilor de conformare (contabilitate în DE), care pot fi destul de mari pentru o firmă mică.
Tehnologia nu înlocuiește omul, dar omul care folosește tehnologia îl înlocuiește pe cel care nu o folosește.
Nu trebuie sa fii primul dar trebuie să fii cel mai bun!
Nu trebuie sa fii primul dar trebuie să fii cel mai bun!
Re: Vânzări online în Germania - tratament TVA
Mulțumesc foarte mult pentru răspunsul complex!